Dovezi uimitoare ale credibilitatii Bibliei! - partea 2

2. DESCOPERIRILE ARHEOLOGICE

În ultimii 150 de ani, arheologii au verificat credibilitatea relatărilor detaliate ale Bibliei cu privire la diferite evenimente, obiceiuri, persoane, oraşe, naţiuni şi locaţii geografice. Dr. Nelson Glueck, probabil autoritatea modernă cea mai mare a arheologiei israeliene, a spus: „Nicio descoperire arheologică nu a respins vreo referinţă biblică. Rezultatele descoperirilor arheologice au confirmat în mare sau în detaliu afirmaţiile istorice din Biblie. În aceaşi măsură, evaluarea corectă a descrierilor biblice au condus adesea la descoperiri uimitoare.”

În orice exemplu unde Biblia poate fi or a fost verificată arheologic, a fost găsită 100% exactă. Biblia s-a demonstrat a fi aşa de exactă, încât arheologii se referă la ea ca fiind un ghid de încredere atunci când încep noi zone de cercetare. De fapt, chiar dacă mai puţin de 1% din materialul disponibil de escavat a fost escavat, au fost peste 25 000 de descoperiri în regiunea cunoscută sub numele de „pământurile biblice” care au confirmat credibilitatea Bibliei. Despre acest subiect au fost scrise cărţi întregi. Permiteţi-mi să vă dau trei exemple. 

A. Pontius Pilat

Biblia spune că el a fost guvernatorul roman al Iudeii şi omul care a emis ordinul oficial ca Isus să fie condamnat la moarte prin crucificare (Matei 27; Marcu 15; Luca 23; Ioan 18-19). În Iunie 1961, o echipă de arheologi italieni, conduşi de Dr. Antonio Frova, făceau escavări în oraşul port mediteran al Cezareei, care la un moment dat a slujit ca şi capitală romană a Palestinei. Acolo, în ruinele amestecate ale unui vechi teatru roman, au descoperit o piatră de var mare de 70cm x 90cm şi groasă de 13 cm. Inscripţia de pe această piatră a uimit arheologii. Era scris „Pontius Pilat, Prefect al Iudeii, a inaugurat Teberium cetăţenilor Cezareei.” (Cercetătorii cred că Teberium se referă la un templu sau la o clădire publică numită după împăratul roman Tiberiu, care a domnit între anii 14-17 d. Cr.). Această piatră este expusă astăzi în Muzeul din Israel ca o dovadă a credibilităţii Bibliei. 

B. Caiafa

Caiafa, Biblia ne spune, că a fost marele preot din timpul crucificării lui Isus. A fost el un personaj inventat? Aşa au crezut unii, asta până în 1990, când mormântul familiei lui Caiafa a fost descoperit accidental de lucrătorii care contruiau un parc acvatic, în sudul Ierusalimului. Arheologii au fost chemaţi în grabă la faţa locului. Când au examinat mormântul au găsit 12 osuare (cutii de var pentru oase) care conţineau rămăşiţele a 63 de persoane. Pe exteriorul celui mai decorat dintre osuare erau inscripţionate cuvintele: „Iosif fiul lui Caiafa”. Ce este incredibil este că Iosifus (acel istoric evreu al primului secol d. Cr.) în scrierile sale (Anticele 18:2, 2; 4, 3) documentează că de fapt acesta a fost numele întreg al marelui preot care L-a arestat pe Isus – „Iosif fiul lui Caiafa”. (a spune „fiul lui” era un mod de referire la numele de familie). În interiorul osuarului, arheologii au găsit rămăşiţele unei persoane de aproximativ 60 de ani la momentul morţii sale... de fapt osemintele lui Caiafa, marele preot menţionat în Biblie. Astăzi osuarul lui Caiafa este de asemenea expus în Muzeul din Israel, ca mărturie a credibilităţii Bibliei. 

C. David

David desigur, a fost cel mai iubit dintre împăraţii Israelului. Unii cercetători liberali au negat că Împăratul David a fost o figură istorică pentru că nu exista nicio menţiune a lui înafară de Biblie. Scepticismul lor s-a schimbat în 1993. Atunci a fost excavat la Tel-Dan în nordul Israelului, o piatră, acum faimoasă, cu inscripţia (în aramaică) ce făcea referinţă la Casa lui David. În 1994 au mai foste descoperite încă două fragmente ale aceleiaşi pietre inscripţionate, care menţionau Casa lui David. În 1995, revista Time a prezentat această descoperire şi a făcut următoarea afirmaţie: „Această inscripţie, datată din secolul 9 î.Cr., numai cu un secol după domnia lui David, descria o victorie a unui împărat vecin asupra israeliţilor... Afirmaţia scepticilor că Împăratul David nu a existat niciodată, este greu de apărat acum.” (Revista Time, 18 Decembrie 1995). 

Datorită acestui fel de descoperiri, oameni car Millar Burrows (fost profesor la Universitatea Yale) au afirmat că „... lucrările arheologice au întărit fără îndoială încrederea în scrierile Bibliei. Mulţi arheologi şi-au crescut respectul pentru Biblie prin experienţele excavărilor din Palestina.” (Burrows, Miller – Ce înseamnă aceste pietre? New Haven: American Schools of Oriental Research. 1941, pag. 1.). Aşa cum am spus, există mii de descoperiri arheologice ca acestea care arată că Biblia este exactă şi credibilă din punct de vedere al documentelor istorice ce le conţine.  

Arheologia nu s-a demonstrat a fi de ajutor pentru alte scrieri religioase. De exemplu Cartea Mormonilor. „Nicio dovadă nu a fost vreodată descoperită care să susţină Cartea Mormonilor – nicio urmă a oraşelor mari pe care le numeşte, nicio ruină, nicio monedă, nicio scrisoare sau documente sau monumente, nimic în scris. Nici măcar unul din râurile sau munţii descrişi sau ceva din topografia menţionată în această carte, nu au fost identificate vreodată.” (Dave Hunt, pag.156, În apărarea credinţei; de asemenea şi pag. 107 in Pledoarie pentru Cristos, de Lee Strobel). Nimic nu a fost descoperit, ceea ce demonstrează că această Carte a Mormonilor nu este altceva decât o ficţiune americană din secolul 19, inventată de Joseph Smith. 

Societatea Geografică Naţională a declarat pe 12 August 1998 că „Arheologii şi alţi cercetători au cercetat îndelung emisferele trecutului, şi Societatea nu cunoaşte nicio descoperire până acum care să demonstreze Cartea Mormonilor.” Institutul Smithsonian din Washington DC a confirmat această lipsă totală de dovezi, spunând în 1996 că „Instituţia Smithsoniană nu a folosit niciodată Cartea Mormonilor în niciun fel ca ghid ştiinţific. Arheologii Smithsonieni nu văd nicio legătură între arheologia Noii Lumi şi subiectului principal al Cărţii.” 

scris de Charlie H. Campbell - sursa aici