Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...

duminică, 31 ianuarie 2010

Eseul castigator la concursul: Cum vad eu cerul!


Era ora 6:30. Ceasul desteptator nu intarzie sa sune. Din nou, acelasi piuit groaznic care ii amintea tinerei Layla ca era vremea sa se trezeasca, pentru ca autobuzul de la coltul strazii nu avea de gand s-o astepte ca s-o duca pe ea la cursuri. Deja vedea fata profesorului de stiinte economice cum se incrunta, privind-o cu suparare pentru ca iar a intarziat si iar i-a interupt discursul lui incredibil de plictisitor si de lung!

Intinse somnoroasa mana pentru a opri ceasul, iar pe urma, fara nicio vlaga incepu sa se-nvarta prin camera, neputand sa se decida cu ce sa se-mbrace. Opta pana la urma pentru o tinuta casual- trecu repede prin mormanul de haine, carti de la facultate, foi, referate si cutii goale de mancare chinezeasca care se aflau imprastiate pe jos, pretutindeni, si se indrepta spre baie ca sa se aranjeze. Isi prinse parul pe care toti prietenii i-l admirau pentru bogatia si stralucirea lui, insa Layla nu mai avea timp de el acum. Lua repede Biblia, citi un psalm, care avea mereu rolul sa o ajute sa faca fata zilei, inalta o rugaciune catre Dumnezeu, cerandu-I ocrotire si binecuvantare, iar pe urma isi lua in graba tenisii All Star intr-o mana, geanta cu toate cele necesare pentru ziua respective, si se repezi spre iesire. Ajungand in statie, constata ca ajunsese chiar cu cateva minute mai repede. Uau...asta da performanta, gandi ea, dandu-si la o parte de pe fata suvitele de par desprinse din coada, zambind satisfacuta.

Cand ajunse autobuzul, Layla isi facu loc printer ceilalti calatori si se aseza pe scaunul de langa geam, fixandu-si privirea la cer. Autobuzul se puse in miscare. Avea sa dureze 30 de minute pana sa ajunga la facultate. Inchise ochii, bucurandu-se de razele soarelui ce-i gadilau fata. Incepu sa se roage, sa vorbeasca cu Dumnezeul ei preaiubit. Acestea erau momentele cele mai pretioase acele momente de liniste sufleteasca, momente in care se incarca cu energie divina.
Layla auzi un zgomot puternic, urmat de o zdruncinatura, iar pe urma o navala de tipete de femei si plansete de copii. Simti o oboseala cum ii cuprinse toata fiinta, iar pe urma se facu liniste deplina.

Layla simti din nou acele raze de soare cum ii mangaiau fata. Sentimentul acesta de extaz o facu sa zambeasca. Firele de iarba ii mangaiau fata, iar un vanticel cald, placut ii trecu usor peste fata. Deschise incet ochii. Ramase uimita de ceea ce vedea. O campie de un verde viu se intindea inaintea ochilor ei. Mirosul ierbii era atat de proaspata. O alta adiere lina sufla peste ea, o adiere ce aduse in aer un miros dulce de flori de lavanda. Layla se apleca sa culeaga o floare, ce se afla la picioarele ei. Parfulum ei splendid, petalele catifelate, culoarea vie, placuta, era atat de frumoasa!
Incepu sa inainteze prin iarba, cu floarea in mana si cu un sentiment sublime ce-i curpinse intreaga fiinta. Parul lung, castaniu i se desprinse din coada, iar acum vanticelul acela trecea prin el, fluturandu-l incet prin aer.

Ajunse la un copac splendid, iar pe ramurile lui maiestoase se asezara niste pasarele. Layla nu mai auzise niciodata un ciripit atat de armonios, atat de melodic. Se opri din mers, inchise ochii si descoperi cu uimire ca toate sunetele ce o inconjurau- ciripitul melodios al pasarerelor, sunetul duios al raului care curgea cristalin un pic mai departe de acel copac, adierea acea calda a vantului- toate aceste sunete formau o melodie alcatuita din acorduri majore, subliniind bucuria insa din cand in cand cate un acord minor inchidea sunetul, dand o nota de sensibilitate linii melodice, insa culmina de fiecare data cu un arpegiu major, armonios. Ar fii vrut sa nu se termine niciodata acel moment, insa curiozitatea o impinse sa paseasca mai departe.
Ajunse langa rau si vazu un pic mai in jos un pod, cel mai frumos pod pe care-l vazuse vreodata. Podul era impodobit cu stalpisori din aur, iar pe stalpisori erau cosulete din bambus, pline cu flori multicolore. O papura deasa ingradea gurile podului. Layla pasii nesigura pe acest pod. Cand ajunse la celalalt capat isi ridica ochii si ramase pentru cateva secunde fara suflare: o strada de aur, impodobita cu pietre de smaragd si cristal se asternea inaintea picioarelor ei, directionand-o spre o cetate.

Fiindca cetatea era destul de departe, Layla nu reusi sa discerne exact ceea ce vedea, insa era sigura de grandoarea acesteia, datorita stralucirii ce o raspandea.
Se indrepta spre acea cetate, iar cand se mai aproprie de ea, vazu zidul ce o inconjura: un zid inalt, insa nu inaltimea ii atrase atenita Laylei, ci mozaicul din care era alcatuit. Topazul combinat cu pietre de ametist si cu discrete influente de pietre de beryl faceau zidul sa para o adevarata capodobera de arta. Arata ca si cum cel mai iscusit pictor venise si crease cu mare dedicare acel model cu pensula, de o asa meticulozitate si gingasie era textura zidului. Apropiindu-se de intrare, ochii Laylei se oprira asupra portii largi deschise, toata decorate cu cristale si pietre de safir. Observa ca acea poarta nu avea zavor, insa nu se mira, fiindca in starea ei de extaz si minunatie nu se putea gandi ca in acest loc, unde se afla ea, ar putea patrunde intunericul ,ceva rau sau gresit.

Pasind in cetate, Layla nu putu sa nu scape un tipat de mirare si fericire: ceea ce vedea in fata ochilor ei era atat de frumos, de mirific, pur si simplu celest!
De-alungul zidului cresteau cei mai grandiosi trandafiri pe care ii vazuse vreodata, cele mai bine mirositoare frezii, cele mai splendide orhidee. In aer pluteau ca intr-un ritm de dans petale de flori, purtate de adierea tandra a vantului bland. Intreaga atmosfera era dezmierdata de mireasma imbatatorare a parfumului dulceag al florilor. Ca prin vis, Layla pasi pe straduta stralucitoare ce ducea spre intrarea unui palat de clestar.

Un fluturas se aseza pe degetul ei. Ii admira frumusetea, iar cand acesta isi lua zborul, Layla incepu sa dantuiasca, cuprinsa de acea atmosfera de basm, in care se afla. Treptele care duceau spre intrarea palatului erau din sticla, brodate cu cristale stralucitoare. La intrare Layla fu intampinata de doi heruvimi eclatanti, fiecare avand cate trei perechi de aripi. Acestia o poftira inauntru, zambind. Pasind peste prag, Layla intra intr-o atmosfera cereasca: acorduri muzicale divine ii incantara auzul. Intr-o parte si-n alta a salii erau trei trepte, pe care se aflau ingeri imbracati in haine albe, stralucitoare. Fetele le straluceau de implinire, de pace si de fericire profunda. Toti ingerii aveau fel si fel de instrumente muzicale, iar fiecare canta la unul dintre ele, rezultatul fiind o adevarata simpfonie cereasca.

Fiecare sunet avea o poveste care ajungea la urechile Laylei. Toate suntele, intreaga melodie vorbeau despre aceasi persoana: Imparatul Paradisului, care ii strarni un interes deosebit. Inima ii fu cuprinsa de o dorinta adanca de cunoastere a acesstui Imparat. Unui dintre ingeri veni langa ea si-I sopti cele mai minunate cuvinte care au fost rostite vreodata despre o persoana. Era de-a dreptul nerabdatoare de a-L cunoaste pe acest Isus, iubitul Imparat despre care se vorbea in cele mai dulci moduri.

Layla pasi inspre tronul stralucitor din acea sala inundata de lumina. In timp ce pasea, niste ingeri se apropiara de ea si o atinsera usor, iar in urma atingerii lor ii crescu cea mai frumoasa pereche de aripi pe care o vazuse vreodata. Inima ii tresalta de bucurie la vederea aripilor. Ceea ce simtea ea nu putea fii redat in cuvinte, in momentul in care isi deschise pentru prima data aripile, inaltandu-se usor in aer. Mai sigura ca niciodata se indrepta surazand spre tronul maret inundate de lumina, ce se afla in fata ei.

O lumina puternica o facu sa inchida ochii. Dintr-o data o cuprinse o stare de ameteala, iar o durere ascutita ii strabatu intregul trup. Mintea ei nu pricepea aceasta senzatie! Deschise din nou ochii, insa tot ce vazu era doar o multime de aparate si fire conectate intre ele si legate de trupul ei. O asistenta se apleca asupra ei si rosti fara prea mare entuziasm in voce: Bine ai revenit printre noi, apoi se intoarse la treaba ei, fara sa mai scoata niciun cuvant.
Afla ca autobuzul in care se afla fusese lovit de o camioneta, iar in urma impactului, autobuzul se rasturna. Accidentul fusese grav, iar Layla era printre putinii supravietuitori, iar desii doctorii nu-i mai dadeau sanse, dupa trei zile de stat in coma, ea incepu incet incet sa-si revina, intr-un mod miraculos.

Avea leziuni grave, clavicula ii era rupta, insa doctorii spuneau ca avea sa se faca bine daca va urma tratamente si recuperari intensive. Layla avea sa traiasca.
Isi intoarse capul intr-o parte si isi atinti privirea catre geam. Vedea afara pomii infloriti, soarele care ardea pe cer, auzea agitatia de afara. Urmari o pasare care se lasa din zbor pe una din crengile copacului si incepu sa ciripeasca. Simti cum i se umezesc ochii. O lacrima se desprinse si se rostogolea acum pe obrazul ei.
Durerea din trup nu ii provoca un asemenea chin precum amintirea vie a visului. Vroia sa se intoarca acolo, in acel loc unde durerea nu exista, in acel loc unde totul era perfect, frumos, armonios si plin de pace. Acolo, unde toti ingerii ii zambeau, unde pasarile cerului impreuna cu vantul si raul isi uneau sunetele dandu-I slava lui Isus.
Tanjea sa-l cunoasca pe Isus.

Un gand ii strabatu insa mintea: Domnul ingaduise sa I se-ntample asa ceva cu un scop anume! Acum va putea sa spuna si celor dragi ei despre locul acela minunat si despre preaiubitul ei Imparat. O pace se lasa peste inima ei. Intr-o zi avea sa ajunga in acel loc minunat, insa pana atunci Dumnezeu mai avea un plan cu viata ei. Un zambet slab isi facu aparitia pe buzele Laylei.
Pe acel pat de spital, in ciuda suferintelor trupesti, Layla reusi sa priveasca dincolo de aparente si intelese ca acel accident nu a fost o intamplare, si ca Dumnezeu ii transmisese un mesaj.
Tristetea se amesteca cu bucurie, gandindu-se la acel loc pe care-l visase. Daca in vis arata atat de perfect, atat de coplesitor; inima ii tresalta la gandul ca acel Paradis avea sa fie chiar mai frumos decat il traise ea pentru cateva clipe.

scris de Damaris

Un comentariu:

  1. creste

    inima in mine cadn citesc acest post si imi dau seama ca inca mai sunt romanai care gandesc cu advarat ceva frumos.

    RăspundețiȘtergere