Cerul - un loc minunat

Cum imi imaginez Raiul!

O lumina dulce imi mangaia fata. Speriata ma trezesc si strig:
- Mama, cat e ceasul?
- Este 6:45. Gabriela, iar ai sa intarzi. Daca te culci mereu tarziu bineinteles ca nu te trezesti la timp. Of, cand ai sa te inveti minte?
Sar din pat si fug prin casa incercand sa fiu gata in 15 min. Obisnuita cu ritmul asta, reusesc cumva si la 7 ies deja pe usa, spunand:
- Te pup, mama. Te sun mai tarziu!

,, Doamne, iar am inceput o zi pe fuga. De ce nu ma invat minte niciodata? Te rog, iarta-ma si ajuta-ma sa nu mai procedez asa. Iti multumesc ca mi-ai mai dat inca o zi de trait. Ajuta-ma sa o traiesc pentru Tine. Oh, Doamne, azi e 25 ianuarie, data examenului meu la Literatura Comparata. Te rog, fii Tu cu mine si ajuta-ma sa-l trec cu bine. Te rog ai grija si de colegii mei si ajuta-i si pe ei. Iar pe mine ajuta-ma sa fiu un model pentru ei, unul care sa te arate pe Tine. Protejeaza-mi Tu familia azi. Multumesc, Doamne. Laudat sa fie Numele Tau. Amin! ”
Cu gandul ca daca pierd masina, pierd si examenul, incep sa alerg. ,, Doamne, ajuta-ma sa nu pierd masina. “ Din fericire, reusesc sa ajung la timp. Drumul pana la facultate este dificil din cauza ninsorii de peste noapte, insa am ajuns cu bine. Intru in sala:
- Hey, fetelor! Cum e? Sunteti ingrijorate?
- Da!! Ce, tu nu esti? ma intreaba Alexandra.
- Va fi bine, vei vedea! ii spun eu, asezandu-ma in banca.

Incerc sa-mi pun ordine in ganduri, cand deodata aud un sunet de trambita prelung. Ma uit grabita catre colege si observ ca ele nu reactioneaza in niciun fel. Sa fie oare..? Nu apuc sa termin propozitia, ca imaginea cu colegele mele imi dispare din fata si dintr-o data ma trezesc in vazduh, zburand spre cer. Ma uit si descopar ca sunt imbracata in alb. Apoi privesc spre Pamant si vad ca ma departez din ce in ce mai tare. Buimacita, ma uit spre cer si vad .. pe Isus, pe Domnul meu Isus, imbracat in slava si inconjurat de mii de alte persoane imbracate in alb. Imi zambeste! ,, Oh, Isus, trambita .. a fost rapirea, iar acum pornesc in sfarsit catre Tine. Oh, de cand astept momentul acesta! “

Toate s-au intamplat in aproximativ cateva secunde. Acum sunt cu Isus! Sunt atat de fericita. In sfarsit Il vad si pot sta in prezenta Lui. Ma incearca atatea sentimente: bucurie, pace, uimire, nerabdare si simt cu pieptul imi explodeaza de atata fericire. Dupa cateva clipe ajugem pe o platforma de nori si Isus ne spune:
- Dragii mei, ma bucur asa de mult ca a venit clipa sa va duc acasa, sa fim impreuna si sa va pot arata pe Tata si locurile pe care vi le-am pregatit. In curand ajungem acasa si vom fi impreuna pentru totdeauna!
- Oh, Isus, slava Tie iti aducem. Slava, cinstea si puterea este a Ta, am spus noi.
Acum pornim spre Paradis. Ma uit spre ceilalti si constat ca toti sunt plini de stralucire si fericire si nicio zbarcitura, niciun defect nu este pe corpul nimanui. Ma uit la al meu si constat ca si eu sunt la fel. Realizez ca acestea sunt trupurile noastre de slava.
Pornim dupa Isus in zbor si trecem prin mii de galaxii. Totul este atat de frumos. Si ce ma uimeste cel mai mult este ca zburam cu o viteza uimitoare, cu mult deasupra unui calcul omenesc.

De departe observ ceva extrem de stralucitor. Ne apropiem din ce in ce mai repede si punctul devine tot mai mare, pana cand observ ca am iesit din Univers si am intrat intr-o alta dimensiune, atat de luminoasa si stralucitoare, incat in mod normal, nu as reusi sa deschid ochii . Apoi totul se face mult mai clar si observ un cer de un bleu incredibil si putin mai departe o platforma de nori albi pufosi. Si pe platforma zaresc .. incredibil .. Cetatea cea Sfanta .. Paradisul mult asteptat..
- Aproape am ajuns! spune Isus

Dupa cateva momente deja ne aflam in apropiere de acest loc binecuvantat. Lumina lui este mai puternica decat un diamant in cele mai puternice raze de soare. Este inconjurata de un zid de aur foare inalt. Are 12 porti si la fiecare poarta observ un inger. Este incredibil de frumos: un trup perfect imbracat intr-o roba alba, stalucitoare, legata la piept cu un brau de aur. Aripile mari, ce pornesc undeva din spate, stau deschise. In spatele lui lumineaza o poarta de margaritar cu sute de mii de fatete. Zidul are 12 temelii si fiecare temelie este incrustata cu pietre pretioase de toate formele si culorile.

Pe fiecare temelie sta scris numele unui apostol din cei 12. Scrisul este intr-o limba cu totul noua, insa am deslusit semnificatia cuvintelor. Ne apropiem de porti si observ scris, cu litere de aur, pe fiecare poarta, numele unei semintii din Israel. Ingerii se inchina lui Isus, dupa care spun intr-un glas: ,, Bine ati venit acasa! Va asteptam de mult. Acum ati sosit. Binecuvantat sa fie Numele Lui! “. Cu totii spunem: Amin! Cred ca in momentul asta as fi avut fata brazdata de lacrimi de bucurie si emotie, insa ochii cei noi nu au lacrimi. Imi amintesc cu bucurie de promisiunea: ,, Si va sterge orice lacrima din ochii lor ..” Intram si la vederea Paradisului ramanem inmarmuriti. Cetatea este din aur curat ca sticla curata. Este foarte mare ca intindere si arata ca o cetate normala, doar ca este facuta din alte elemente. Nu observ nicio casuta, ci peste tot adevarate palate, unite prin strazi. Si totul din aur, aur curat.

Langa palate sunt poienite cu tot felul de flori si fructe, insa ele nu sunt din aur. Par ca cele de pe Pamant, doar ca nu se ofilesc niciodata. Intr-o poienita observ un miel care se joaca cu un pui de leu. In cetate descoperim biblioteci, iar cartile din ele descopera tainele Universului, taine nedescoperite de cei de pe Pamant. In jurul palatelor sunt terenuri intinse de iarba si flori, lacuri cu apa limpede ca cristalul si cascade spectaculoase. Si pe iarba sunt ingeri care stau in grupuri si canta sau discuta. Insa observ ca Templul nu exista, pentru ca Dumnezeu este templu.
De cate ori nu am incercat sa mi-l imaginez pe Dumnezeu, insa imaginatia mea nu avea cum sa conceapa ceva atat de frumos. Pentru ca Dumnezeu nu poate fi descris in cuvinte omenesti. Isus insa are trup ceresc, ca al nostru, insa ranile cuielor se vad si acum in maini, pentru a fi o amintire vesnica a iubirii sale nemarginite.

Cetatea este luminata de slava lui Dumnezeu, nu de soare sau luna si aici niciodata nu va fi noapte. Undeva in partea de rasarit, este scaunul de domnie a lui Dumnezeu. Un scaun de aur, incrustat cu pietre pretioase si deasupra lui un curcubeu. In jurul scaunului de domnie sunt 24 de scaune de domnie, pe care stau 24 de batrani. Sunt imbracati in alb si cu corone de aur pe cap. Din scaunul de domnie curge un rau limpede ca cristalul, raul vietii. Pietrele din rau sunt margaritare. El traverseaza cetarea chiar prin mijlocul ei, unde este piata cetatii. Pe cele doua maluri ale raului, in mijlocul pietii cetatii, este pomul vietii cu un fruct ce isi schimba frecvent culoarea si forma.

Dumnezeu, Tatal nostru iubit, spune:
- Veniti binecuvantatii mei copii. Veniti! Este momentul sa fiti rasplatiti si sa va primiti coroanele.
Ne indreptam spre El .. cand.. dintr-o data am in fata ochilor camera mea. Nu-mi vine sa cred! A fost un vis, a fost doar un vis. Oh, atat de mult imi doresc sa ma intorc acolo.. Ce vis am avut.. Oh, abia astept ca visul sa devina realitate. . Cat e ceasul? Oh Doamne, voi intarsia la examen. De data asta nu visez.. am examen! Ma ridic din pat rapid si in 15 min deja zbor pe usa.. Alerg .. alerg.. insa cu gandul sunt .. la visul meu .. minunatul meu vis! Dar, stiu .. va veni si momentul cand visul meu se va implini!