Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...

duminică, 31 ianuarie 2010

Incredere totala!

Moartea
( un mod foarte bun de a o explica )


Un bolnav s-a intors catre doctor in momentul cand acesta se pregatea sa plece din camera de examinare:

- Domnule doctor, mi-e frica sa mor! Spune-mi, te rog, ce este de partea celalata?

Foarte incet, doctorul i-a raspuns:

- Nu stiu ..

- Tu nu stii? Doar esti un om credincios si tu nu stii ce este dincolo de moarte?

Doctorul a ramas cu mana pe clanta usii; de dincolo se auzeau sunete de zgarieturi si scancete si cand a deschis usa, un caine a intrat in camera si a sarit pe doctor cu o privire vesela si foarte fericit. Intorcindu-se catre pacient, doctorul a spus:

- Ai vazut cainele meu? Nu a fost niciodata in camera acesta inainte.. El nu a stiut ce este inauntrul camerei, nu a stiut decat ca stapanul lui este aici si cind usa s-a deschis, a sarit inauntru fara frica. Eu stiu prea putin de ce este dincolo de moarte. Dar stiu un singur lucru...
Eu stiu ca Domnul meu este acolo si asta imi ajunge!

autor necunoscut

Moartea - ce minunat fel de a o explica!


Un bolnav s-a intors catre doctor in momentul cand acesta se pregatea sa plece

din camera de examinare:
,, -Domnule doctor, mi-e frica sa mor.

Spune-mi te rog, ce este in partea cealalta? ,,

Foarte incet, doctorul i-a raspuns:
,, -Nu stiu..."

Tu nu stii? Doar esti un om credincios

si tu nu stii ce este dincolo de moarte? ,,

Doctorul a ramas cu mana pe clanta usii;


de dincolo se auzeau sunete de zgarieturi si scancete

si cand a deschis usa, un caine a intrat in camera

si a sarit pe doctor cu o privire vesela si foarte fericit.

Intorcindu-se catre pacient, doctorul a spus:

,, -Ai vazut cainele meu?

Nu a fost niciodata in camera acesta inainte..

El nu a stiut ce este inauntrul camerei,
nu a stiut decat ca stapanul lui este aici

si cind usa s-a deschis, a sarit inauntru fara frica.

Eu stiu prea putin de ce este dincolo de moarte

Dar stiu un singur lucru...

Eu stiu ca Domnul meu este acolo, si asta imi ajunge !!!

Eseul castigator la concursul: Cum vad eu cerul!


Era ora 6:30. Ceasul desteptator nu intarzie sa sune. Din nou, acelasi piuit groaznic care ii amintea tinerei Layla ca era vremea sa se trezeasca, pentru ca autobuzul de la coltul strazii nu avea de gand s-o astepte ca s-o duca pe ea la cursuri. Deja vedea fata profesorului de stiinte economice cum se incrunta, privind-o cu suparare pentru ca iar a intarziat si iar i-a interupt discursul lui incredibil de plictisitor si de lung!

Intinse somnoroasa mana pentru a opri ceasul, iar pe urma, fara nicio vlaga incepu sa se-nvarta prin camera, neputand sa se decida cu ce sa se-mbrace. Opta pana la urma pentru o tinuta casual- trecu repede prin mormanul de haine, carti de la facultate, foi, referate si cutii goale de mancare chinezeasca care se aflau imprastiate pe jos, pretutindeni, si se indrepta spre baie ca sa se aranjeze. Isi prinse parul pe care toti prietenii i-l admirau pentru bogatia si stralucirea lui, insa Layla nu mai avea timp de el acum. Lua repede Biblia, citi un psalm, care avea mereu rolul sa o ajute sa faca fata zilei, inalta o rugaciune catre Dumnezeu, cerandu-I ocrotire si binecuvantare, iar pe urma isi lua in graba tenisii All Star intr-o mana, geanta cu toate cele necesare pentru ziua respective, si se repezi spre iesire. Ajungand in statie, constata ca ajunsese chiar cu cateva minute mai repede. Uau...asta da performanta, gandi ea, dandu-si la o parte de pe fata suvitele de par desprinse din coada, zambind satisfacuta.

Cand ajunse autobuzul, Layla isi facu loc printer ceilalti calatori si se aseza pe scaunul de langa geam, fixandu-si privirea la cer. Autobuzul se puse in miscare. Avea sa dureze 30 de minute pana sa ajunga la facultate. Inchise ochii, bucurandu-se de razele soarelui ce-i gadilau fata. Incepu sa se roage, sa vorbeasca cu Dumnezeul ei preaiubit. Acestea erau momentele cele mai pretioase acele momente de liniste sufleteasca, momente in care se incarca cu energie divina.
Layla auzi un zgomot puternic, urmat de o zdruncinatura, iar pe urma o navala de tipete de femei si plansete de copii. Simti o oboseala cum ii cuprinse toata fiinta, iar pe urma se facu liniste deplina.

Layla simti din nou acele raze de soare cum ii mangaiau fata. Sentimentul acesta de extaz o facu sa zambeasca. Firele de iarba ii mangaiau fata, iar un vanticel cald, placut ii trecu usor peste fata. Deschise incet ochii. Ramase uimita de ceea ce vedea. O campie de un verde viu se intindea inaintea ochilor ei. Mirosul ierbii era atat de proaspata. O alta adiere lina sufla peste ea, o adiere ce aduse in aer un miros dulce de flori de lavanda. Layla se apleca sa culeaga o floare, ce se afla la picioarele ei. Parfulum ei splendid, petalele catifelate, culoarea vie, placuta, era atat de frumoasa!
Incepu sa inainteze prin iarba, cu floarea in mana si cu un sentiment sublime ce-i curpinse intreaga fiinta. Parul lung, castaniu i se desprinse din coada, iar acum vanticelul acela trecea prin el, fluturandu-l incet prin aer.

Ajunse la un copac splendid, iar pe ramurile lui maiestoase se asezara niste pasarele. Layla nu mai auzise niciodata un ciripit atat de armonios, atat de melodic. Se opri din mers, inchise ochii si descoperi cu uimire ca toate sunetele ce o inconjurau- ciripitul melodios al pasarerelor, sunetul duios al raului care curgea cristalin un pic mai departe de acel copac, adierea acea calda a vantului- toate aceste sunete formau o melodie alcatuita din acorduri majore, subliniind bucuria insa din cand in cand cate un acord minor inchidea sunetul, dand o nota de sensibilitate linii melodice, insa culmina de fiecare data cu un arpegiu major, armonios. Ar fii vrut sa nu se termine niciodata acel moment, insa curiozitatea o impinse sa paseasca mai departe.
Ajunse langa rau si vazu un pic mai in jos un pod, cel mai frumos pod pe care-l vazuse vreodata. Podul era impodobit cu stalpisori din aur, iar pe stalpisori erau cosulete din bambus, pline cu flori multicolore. O papura deasa ingradea gurile podului. Layla pasii nesigura pe acest pod. Cand ajunse la celalalt capat isi ridica ochii si ramase pentru cateva secunde fara suflare: o strada de aur, impodobita cu pietre de smaragd si cristal se asternea inaintea picioarelor ei, directionand-o spre o cetate.

Fiindca cetatea era destul de departe, Layla nu reusi sa discerne exact ceea ce vedea, insa era sigura de grandoarea acesteia, datorita stralucirii ce o raspandea.
Se indrepta spre acea cetate, iar cand se mai aproprie de ea, vazu zidul ce o inconjura: un zid inalt, insa nu inaltimea ii atrase atenita Laylei, ci mozaicul din care era alcatuit. Topazul combinat cu pietre de ametist si cu discrete influente de pietre de beryl faceau zidul sa para o adevarata capodobera de arta. Arata ca si cum cel mai iscusit pictor venise si crease cu mare dedicare acel model cu pensula, de o asa meticulozitate si gingasie era textura zidului. Apropiindu-se de intrare, ochii Laylei se oprira asupra portii largi deschise, toata decorate cu cristale si pietre de safir. Observa ca acea poarta nu avea zavor, insa nu se mira, fiindca in starea ei de extaz si minunatie nu se putea gandi ca in acest loc, unde se afla ea, ar putea patrunde intunericul ,ceva rau sau gresit.

Pasind in cetate, Layla nu putu sa nu scape un tipat de mirare si fericire: ceea ce vedea in fata ochilor ei era atat de frumos, de mirific, pur si simplu celest!
De-alungul zidului cresteau cei mai grandiosi trandafiri pe care ii vazuse vreodata, cele mai bine mirositoare frezii, cele mai splendide orhidee. In aer pluteau ca intr-un ritm de dans petale de flori, purtate de adierea tandra a vantului bland. Intreaga atmosfera era dezmierdata de mireasma imbatatorare a parfumului dulceag al florilor. Ca prin vis, Layla pasi pe straduta stralucitoare ce ducea spre intrarea unui palat de clestar.

Un fluturas se aseza pe degetul ei. Ii admira frumusetea, iar cand acesta isi lua zborul, Layla incepu sa dantuiasca, cuprinsa de acea atmosfera de basm, in care se afla. Treptele care duceau spre intrarea palatului erau din sticla, brodate cu cristale stralucitoare. La intrare Layla fu intampinata de doi heruvimi eclatanti, fiecare avand cate trei perechi de aripi. Acestia o poftira inauntru, zambind. Pasind peste prag, Layla intra intr-o atmosfera cereasca: acorduri muzicale divine ii incantara auzul. Intr-o parte si-n alta a salii erau trei trepte, pe care se aflau ingeri imbracati in haine albe, stralucitoare. Fetele le straluceau de implinire, de pace si de fericire profunda. Toti ingerii aveau fel si fel de instrumente muzicale, iar fiecare canta la unul dintre ele, rezultatul fiind o adevarata simpfonie cereasca.

Fiecare sunet avea o poveste care ajungea la urechile Laylei. Toate suntele, intreaga melodie vorbeau despre aceasi persoana: Imparatul Paradisului, care ii strarni un interes deosebit. Inima ii fu cuprinsa de o dorinta adanca de cunoastere a acesstui Imparat. Unui dintre ingeri veni langa ea si-I sopti cele mai minunate cuvinte care au fost rostite vreodata despre o persoana. Era de-a dreptul nerabdatoare de a-L cunoaste pe acest Isus, iubitul Imparat despre care se vorbea in cele mai dulci moduri.

Layla pasi inspre tronul stralucitor din acea sala inundata de lumina. In timp ce pasea, niste ingeri se apropiara de ea si o atinsera usor, iar in urma atingerii lor ii crescu cea mai frumoasa pereche de aripi pe care o vazuse vreodata. Inima ii tresalta de bucurie la vederea aripilor. Ceea ce simtea ea nu putea fii redat in cuvinte, in momentul in care isi deschise pentru prima data aripile, inaltandu-se usor in aer. Mai sigura ca niciodata se indrepta surazand spre tronul maret inundate de lumina, ce se afla in fata ei.

O lumina puternica o facu sa inchida ochii. Dintr-o data o cuprinse o stare de ameteala, iar o durere ascutita ii strabatu intregul trup. Mintea ei nu pricepea aceasta senzatie! Deschise din nou ochii, insa tot ce vazu era doar o multime de aparate si fire conectate intre ele si legate de trupul ei. O asistenta se apleca asupra ei si rosti fara prea mare entuziasm in voce: Bine ai revenit printre noi, apoi se intoarse la treaba ei, fara sa mai scoata niciun cuvant.
Afla ca autobuzul in care se afla fusese lovit de o camioneta, iar in urma impactului, autobuzul se rasturna. Accidentul fusese grav, iar Layla era printre putinii supravietuitori, iar desii doctorii nu-i mai dadeau sanse, dupa trei zile de stat in coma, ea incepu incet incet sa-si revina, intr-un mod miraculos.

Avea leziuni grave, clavicula ii era rupta, insa doctorii spuneau ca avea sa se faca bine daca va urma tratamente si recuperari intensive. Layla avea sa traiasca.
Isi intoarse capul intr-o parte si isi atinti privirea catre geam. Vedea afara pomii infloriti, soarele care ardea pe cer, auzea agitatia de afara. Urmari o pasare care se lasa din zbor pe una din crengile copacului si incepu sa ciripeasca. Simti cum i se umezesc ochii. O lacrima se desprinse si se rostogolea acum pe obrazul ei.
Durerea din trup nu ii provoca un asemenea chin precum amintirea vie a visului. Vroia sa se intoarca acolo, in acel loc unde durerea nu exista, in acel loc unde totul era perfect, frumos, armonios si plin de pace. Acolo, unde toti ingerii ii zambeau, unde pasarile cerului impreuna cu vantul si raul isi uneau sunetele dandu-I slava lui Isus.
Tanjea sa-l cunoasca pe Isus.

Un gand ii strabatu insa mintea: Domnul ingaduise sa I se-ntample asa ceva cu un scop anume! Acum va putea sa spuna si celor dragi ei despre locul acela minunat si despre preaiubitul ei Imparat. O pace se lasa peste inima ei. Intr-o zi avea sa ajunga in acel loc minunat, insa pana atunci Dumnezeu mai avea un plan cu viata ei. Un zambet slab isi facu aparitia pe buzele Laylei.
Pe acel pat de spital, in ciuda suferintelor trupesti, Layla reusi sa priveasca dincolo de aparente si intelese ca acel accident nu a fost o intamplare, si ca Dumnezeu ii transmisese un mesaj.
Tristetea se amesteca cu bucurie, gandindu-se la acel loc pe care-l visase. Daca in vis arata atat de perfect, atat de coplesitor; inima ii tresalta la gandul ca acel Paradis avea sa fie chiar mai frumos decat il traise ea pentru cateva clipe.

scris de Damaris

Noutati de la Mitrut Stiopu

Poate pentru unii pare că e linişte prea mare, nu am mai dat nici un semn de viaţă şi nu am mai făcut nimic.
Nu este aşa deloc, ba mai mult am chiar şi veşti foarte bune.
Motivul pentru care nu am vorbit până acum este legat de un principiu: mai bine fă ceva şi apoi vorbeşte decât invers.
În munca aceasta de inventariere a prezenţei creştine în spaţiul virtual, o muncă absolut necesară deşi nu uşoară, trebuia început de undeva.
Şi acest început a fost Bloggeri Creştini.
El este doar una dintre componente şi acesteia i s-au mai adăugat recent încă două:
Linkuri Creştine şi Top Creştin 1000.

Fiecare dintre celelalte două componente e formată din câte un website de tip php/mysql şi un blog suport.

Ce se va întâmpla mai departe?
Fiecare componentă va contribui la acelaşi scop.
Bloggeri Creştini va fi o muncă de căutare, de "minerit", iar Linkuri Creştine şi Top Creştin 1000 vor fi oferte deschise pentru cei interesaţi.
În continuare munca cea mai grea va fi pe acest proiect.
Iată cum puteţi ajuta voi:
- vă puteţi ruga pentru mine
- vă puteţi înscrie website-urile sau blogurile pe Linkuri Creştine şi Top Creştin 1000
- puteţi să îmi furnizaţi informaţii şi să faceţi publicitate acestor proiecte.
Un link pe spaţiul vostru virtual, eventual un articol pe blogul vostru, sau informaţia transmisă prietenilor voştri, pot fi de mare ajutor.

Vă mulţumesc pentru sprijin şi vă doresc binecuvântare!

vineri, 29 ianuarie 2010

Avatar - mesajul din spatele filmului


Stiu ca acest film este la mare cautare in momentul de fata si multi sunt foarte entuziasmati de el. Si eu l-am vazut la pc si a fost ok, insa asta pentru ca am stiut sa fac diferenta intre realitate si fictiune si l-am vizionat ca pe un simplu film. Sunt insa oameni care sunt foarte afectati de el si ajung chiar la depresie severa. De ce se intampla asta? Am sa va spun imediat, acum insa vreau sa va scriu cateva din marturiile unor persoane cu privire la filmul Avatar.

"Ever since I went to see 'Avatar' I have been depressed. Watching the wonderful world of Pandora and all the Na'vi made me want to be one of them. I can't stop thinking about all the things that happened in the film and all of the tears and shivers I got from it," Mike posted. "I even contemplate suicide thinking that if I do it I will be rebirthed in a world similar to Pandora and the everything is the same as in 'Avatar. " < Mike >

"When I woke up this morning after watching Avatar for the first time yesterday, the world seemed ... gray. It was like my whole life, everything I've done and worked for, lost its meaning," Hill wrote on the forum. "It just seems so ... meaningless. I still don't really see any reason to keep ... doing things at all. I live in a dying world." < Eltu >

" I was depressed because I really wanted to live in Pandora, which seemed like such a perfect place, but I was also depressed and disgusted with the sight of our world, what we have done to Earth. I so much wanted to escape reality. " < Hill >

,, Imi pare rau de faptul ca ofera in final personajului principal sansa de a trai doar prin Avatarul sau. Mi se pare de fapt o propaganda imensa la lumea virtuala, de fapt asta este Pandora, o lume virtuala, promovand ideea ca poti renunta la identitatea ta din viata reala, unde poate ai de carat in spate pacatele inaintasilor si unde poate viata ta nu e asa roz, si sa iti asumi doar identitatea virtuala, construita asa cum te taie pe tine capul. E ca si cand ti-ai construi o identitate pe Internet si ai spune ca de fapt aceea e identitatea ta reala, nu cea fizica. Asta mi se pare a fi uratenia mesajului si departarea omului de crestinism." < Cristina Maria >

,, As mai adauga si faptul ca impresia puternica pe care a produs-o filmul tine intr-adevar exclusiv de senzorial, nu de altceva. 3D-ul creeaza impresia de verosimilitate atat de puternica, incat nu te mai gandesti la film ca la o poveste, ca doar esti in el, esti in mijlocul padurii aleia, ti se intampla chiar tie, te forteaza intr-un fel sa faci parte din film. Asa se explica si cum oameni care nu sunt de acord cu mesajul filmului spun ca totusi filmul le-a placut. E o experienta cinematografica foarte puternica, dar e una eminamente senzoriala. Nu filmul in sine e cel care te transpune, ci senzorialitatea, pe care fiecare o asociaza afectiv cu ceva. Si eu umblam prin paduri cand eram mai tanara si senzatia de libertate de atunci nu se compara cu nimic. E usor sa faci confuzia cu mesajul filmului. " < un tanar >

Eu cred ca tot filmul asta promoveaza venerarea naturii care e in total dezacord cu doctrinele crestine. Asta e ceea ce am observat in prima faza. Eu nu l-am vazut in 3D, insa l-am vazut la pc. Nu m-a afectat in vreun fel pentru ca l-am vazut ca pe orice alt film, adica ceva ireal si bine regizat. Dar m-am intristat foarte tare cand am auzit de cei care sunt atat de afectati de el incat au cazut in depresie sau alte chestii chiar mai rele. Asa cum ati putut citi mai sus, sunt oameni care nu mai au un sens al vietii, un scop pentru care sa traiasca.. De ce asta? De ce au fost afectati de acest film?

Eu nu am fost afectata si asta pentru ca sunt copilul lui Dumnezeu si am deja scopul suprem pentru care traiesc: sa fac voia Lui in viata mea, sa traiesc pentru EL si sa spun si altora despre iubirea Lui nemarginita si despre singura cale de salvare din chinul vesnic. Insa oamenii care nu au un scop bine definit in viata, care nu-l au pe Dumnezeu ca si centru al vietii lor, vor fi afectati de acest film mai mult sau mai putin. Isi vor pierde bucuria de a trai si vor incepe sa traiasca in "Pandora", o lume care nu exista, dar care ii afecteaza pentru ca ei permit acest lucru.

Asadar, mare atentie la acest film! Este un film care ii departeaza pe oameni de Dumnezeu si le rapeste bucuria de a trai. Daca aveti pareri in legatura cu filmul Avatar le puteti posta la comentarii!

joi, 28 ianuarie 2010

Pentru cei in sesiune ..

Sesiunea .. multi au intrat deja in ea, altii, ca mine, intra acum si altii vor intra curand. Pe mine una iar m-a prins nepregatita si am facut eu cum am facut si tot m-am apucat foarte tarziu. Maine.. am examen si in momentul de fata am invatat cam 20 % din materie. In mod normal, intr-o astfel de situatie m-as fi panicat si mi-as fi zis ca e imposibil sa se termine cu bine. Dar am vazut de prea multe ori cat de mult ma iubeste Dumnezeu, asa ca voi incerca sa nu-L dezamagesc cu ingrijorarea mea! De data asta nu vreau sa intru in panica; vreau sa lupt si sa ma incred in El.

Ma rog ca Domnul sa ne dea putere sa invatam, memorie sa retinem si har sa ne aducem aminte ce am invatat! Nu stiu ce va fi maine, dar stiu ca Domnul este Stanca mea si eu nu trebuie sa am indoieli ci trebuie sa am o credinta puternica. Dumnezeu nu m-a dezamagit niciodata si nici nu o va face vreodata!

Sesiunea asta e plina de examene grele, insa in loc sa ma plang o sa incerc sa-mi aduc mereu aminte versetul ce mi l-am ales ca motto: Nu te teme, căci Eu sînt cu tine; nu te uita cu îngrijorare, căci Eu sînt Dumnezeul tău; Eu te întăresc, tot Eu îţi vin în ajutor. Eu te sprijinesc cu dreapta Mea biruitoare. Isaia 41:10

Iar mai jos am sa va las, ca si incurajare, versurile dintr-un cantec foarte potrivit cu perioada asta!

Casting Crowns - Praise You In This Storm

I was sure by now
God you would have reached down
And wiped our tears away
Stepped in and saved the day
But once again, I say “Amen”, and it’s still raining

As the thunder rolls
I barely hear Your whisper through the rain
“I’m with you”
And as You mercy falls
I raise my hands and praise the God who gives
And takes away

I’ll praise You in this storm
And I will life my hands
For You are who You are
No matter where I am
Every tear I’ve cried
You hold in Your hand
You never left my side
And though my heart is torn
I will praise You in this storm

I remember when
I stumbled in the wind
You heard my cry
You raised me up again
My strength is almost gone
How can I carry on
If I can’t find You

As the thunder rolls
I barely hear You whisper through the rain
“I’m with you”
And as Your mercy falls
I raise my hands and praise the God who gives
And takes away

I lift my eyes unto the hills
Where does my help come from?
My help comes from the Lord
The Maker of Heaven and Earth.

miercuri, 27 ianuarie 2010

O echipa puternica

Recent am citit niste meditatii, din CUVANTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTAZI, despre cum sa-ti formezi o echipa puternica. Sunt niste sfaturi foarte bune asa ca m-am gandit sa le pun si aici! La sfarsit am sa alcatuiesc o lista de baza cu lucrurile necesare intr-o echipa puternica!



< Implinirea unui vis măret presupune de regulă să ai o echipă extraordinară. Echipele extraordinare sunt compuse din oameni cu calităti si defecte.

Elementul essential: Dragoste! Dacă nu-ti pasă in mod sincer de oameni, ei simt lucrul acesta si nu vor sta cu tine. Chiar si cei mai buni membri ai echipei vor trece prin perioade care le va afecta performanta. Iată o retetă benefică pentru stresul care vine odată cu oamenii-problemă. Scrie-o pe un cartonas 3/5 si citeste-o in mod regulat: "Dragostea suferă totul".

Succesul bisericii Noului Testament a fost generat de două lucruri:
1) O temelie biblică sănătoasă; 2) Un simt al apartenentei, in echipele bune, jucătorii au incredere unii in altii.
Initial, faptul acesta reprezintă un risc deoarece increderea ta poate fi violată si poti fi rănit. Când ei iti acordă increderea, fiecare membru al echipei trebuie să se poarte in asa fel incât să câstige increderea celorlalti ghidându-se după un standard inalt. Când fiecare se dăruieste de bună voie si se leagă să dezvolte increderea si sunt testati in timp, ei incep să aibă incredere unul in altul. Ei cred că cel de lângă ei se va purta cu responsabilitate, va respecta angajamentele si se vor sprijini unul pe altul. Cu cât simtul apartenentei devine mai puternic, cu atât potentialul de a lucra impreună va fi mai mare.

Toate echipele au neintelegeri. Liderul unei biserici extrem de mari scrie: "Să nu ne prefacem că nu avem niciodată neintelegeri. Avem de-a face cu 16.000 de oameni, iar pericolele sunt mari. Să nu facem ca oamenii să-si ascundă grija lor de a proteja o falsă notiune a unitătii. Să ne confruntăm cu neintelegerea si să o facem intr-un mod benefic. Marca unei comunităti nu este lipsa conflictului, ci prezenta unui spirit impăciuitor. Pot avea o intâlnire dură cu cineva, dar pentru că suntem legati unul de celălalt, ne putem despărti, bătându-ne pe spate si spunând: "Mă bucur că suntem in aceeasi echipă".

Un indiciu important pentru zidirea unei echipe puternice este sa fii deschis la idei noi si diferite. Pentru a-ti pastra succesul trebuie sa creezi un mediu in care are loc schimbul liber de informatii si idei. Daca oamenilor nu li s-ar fi permis sa incerce lucruri noi, inca am calatori in trasuri trase de cai, am lua masa la lumina lumânarii si am muri mai devreme din cauza unor boli pe care le puteam preveni.

"Ferice de omul care gaseste intelepciunea, si de omul care capata pricepere". Trebuie sa cinstim ceea ce am invatat continuând sa zidim pe cunostintele noastre, dar punându-ne mereu intrebarea: "Exista o cale mai buna?" Campionii nu se. relaxeaza pentru ca sunt in frunte, ci ei continua sa accelereze chiar si când trec linia de finish. Competitia te mentine in forma. Ai nevoie de ea. >

***

Pe scurt, avem nevoie de:

1) Dragoste
2) O temelie biblica sanatoasa
3) Incredere
4) Responsabilitate
5) Confruntarea cu problemele, nu ,,acoperirea" lor
6) Un spirit impaciuitor
7) Deschidere la idei noi si diferite
8) Intelepciune

miercuri, 20 ianuarie 2010

Cerul - un loc minunat


Cum imi imaginez Raiul!

O lumina dulce imi mangaia fata. Speriata ma trezesc si strig:
- Mama, cat e ceasul?
- Este 6:45. Gabriela, iar ai sa intarzi. Daca te culci mereu tarziu bineinteles ca nu te trezesti la timp. Of, cand ai sa te inveti minte?
Sar din pat si fug prin casa incercand sa fiu gata in 15 min. Obisnuita cu ritmul asta, reusesc cumva si la 7 ies deja pe usa, spunand:
- Te pup, mama. Te sun mai tarziu!

,, Doamne, iar am inceput o zi pe fuga. De ce nu ma invat minte niciodata? Te rog, iarta-ma si ajuta-ma sa nu mai procedez asa. Iti multumesc ca mi-ai mai dat inca o zi de trait. Ajuta-ma sa o traiesc pentru Tine. Oh, Doamne, azi e 25 ianuarie, data examenului meu la Literatura Comparata. Te rog, fii Tu cu mine si ajuta-ma sa-l trec cu bine. Te rog ai grija si de colegii mei si ajuta-i si pe ei. Iar pe mine ajuta-ma sa fiu un model pentru ei, unul care sa te arate pe Tine. Protejeaza-mi Tu familia azi. Multumesc, Doamne. Laudat sa fie Numele Tau. Amin! ”
Cu gandul ca daca pierd masina, pierd si examenul, incep sa alerg. ,, Doamne, ajuta-ma sa nu pierd masina. “ Din fericire, reusesc sa ajung la timp. Drumul pana la facultate este dificil din cauza ninsorii de peste noapte, insa am ajuns cu bine. Intru in sala:
- Hey, fetelor! Cum e? Sunteti ingrijorate?
- Da!! Ce, tu nu esti? ma intreaba Alexandra.
- Va fi bine, vei vedea! ii spun eu, asezandu-ma in banca.

Incerc sa-mi pun ordine in ganduri, cand deodata aud un sunet de trambita prelung. Ma uit grabita catre colege si observ ca ele nu reactioneaza in niciun fel. Sa fie oare..? Nu apuc sa termin propozitia, ca imaginea cu colegele mele imi dispare din fata si dintr-o data ma trezesc in vazduh, zburand spre cer. Ma uit si descopar ca sunt imbracata in alb. Apoi privesc spre Pamant si vad ca ma departez din ce in ce mai tare. Buimacita, ma uit spre cer si vad .. pe Isus, pe Domnul meu Isus, imbracat in slava si inconjurat de mii de alte persoane imbracate in alb. Imi zambeste! ,, Oh, Isus, trambita .. a fost rapirea, iar acum pornesc in sfarsit catre Tine. Oh, de cand astept momentul acesta! “

Toate s-au intamplat in aproximativ cateva secunde. Acum sunt cu Isus! Sunt atat de fericita. In sfarsit Il vad si pot sta in prezenta Lui. Ma incearca atatea sentimente: bucurie, pace, uimire, nerabdare si simt cu pieptul imi explodeaza de atata fericire. Dupa cateva clipe ajugem pe o platforma de nori si Isus ne spune:
- Dragii mei, ma bucur asa de mult ca a venit clipa sa va duc acasa, sa fim impreuna si sa va pot arata pe Tata si locurile pe care vi le-am pregatit. In curand ajungem acasa si vom fi impreuna pentru totdeauna!
- Oh, Isus, slava Tie iti aducem. Slava, cinstea si puterea este a Ta, am spus noi.
Acum pornim spre Paradis. Ma uit spre ceilalti si constat ca toti sunt plini de stralucire si fericire si nicio zbarcitura, niciun defect nu este pe corpul nimanui. Ma uit la al meu si constat ca si eu sunt la fel. Realizez ca acestea sunt trupurile noastre de slava.
Pornim dupa Isus in zbor si trecem prin mii de galaxii. Totul este atat de frumos. Si ce ma uimeste cel mai mult este ca zburam cu o viteza uimitoare, cu mult deasupra unui calcul omenesc.

De departe observ ceva extrem de stralucitor. Ne apropiem din ce in ce mai repede si punctul devine tot mai mare, pana cand observ ca am iesit din Univers si am intrat intr-o alta dimensiune, atat de luminoasa si stralucitoare, incat in mod normal, nu as reusi sa deschid ochii . Apoi totul se face mult mai clar si observ un cer de un bleu incredibil si putin mai departe o platforma de nori albi pufosi. Si pe platforma zaresc .. incredibil .. Cetatea cea Sfanta .. Paradisul mult asteptat..
- Aproape am ajuns! spune Isus

Dupa cateva momente deja ne aflam in apropiere de acest loc binecuvantat. Lumina lui este mai puternica decat un diamant in cele mai puternice raze de soare. Este inconjurata de un zid de aur foare inalt. Are 12 porti si la fiecare poarta observ un inger. Este incredibil de frumos: un trup perfect imbracat intr-o roba alba, stalucitoare, legata la piept cu un brau de aur. Aripile mari, ce pornesc undeva din spate, stau deschise. In spatele lui lumineaza o poarta de margaritar cu sute de mii de fatete. Zidul are 12 temelii si fiecare temelie este incrustata cu pietre pretioase de toate formele si culorile.

Pe fiecare temelie sta scris numele unui apostol din cei 12. Scrisul este intr-o limba cu totul noua, insa am deslusit semnificatia cuvintelor. Ne apropiem de porti si observ scris, cu litere de aur, pe fiecare poarta, numele unei semintii din Israel. Ingerii se inchina lui Isus, dupa care spun intr-un glas: ,, Bine ati venit acasa! Va asteptam de mult. Acum ati sosit. Binecuvantat sa fie Numele Lui! “. Cu totii spunem: Amin! Cred ca in momentul asta as fi avut fata brazdata de lacrimi de bucurie si emotie, insa ochii cei noi nu au lacrimi. Imi amintesc cu bucurie de promisiunea: ,, Si va sterge orice lacrima din ochii lor ..” Intram si la vederea Paradisului ramanem inmarmuriti. Cetatea este din aur curat ca sticla curata. Este foarte mare ca intindere si arata ca o cetate normala, doar ca este facuta din alte elemente. Nu observ nicio casuta, ci peste tot adevarate palate, unite prin strazi. Si totul din aur, aur curat.

Langa palate sunt poienite cu tot felul de flori si fructe, insa ele nu sunt din aur. Par ca cele de pe Pamant, doar ca nu se ofilesc niciodata. Intr-o poienita observ un miel care se joaca cu un pui de leu. In cetate descoperim biblioteci, iar cartile din ele descopera tainele Universului, taine nedescoperite de cei de pe Pamant. In jurul palatelor sunt terenuri intinse de iarba si flori, lacuri cu apa limpede ca cristalul si cascade spectaculoase. Si pe iarba sunt ingeri care stau in grupuri si canta sau discuta. Insa observ ca Templul nu exista, pentru ca Dumnezeu este templu.
De cate ori nu am incercat sa mi-l imaginez pe Dumnezeu, insa imaginatia mea nu avea cum sa conceapa ceva atat de frumos. Pentru ca Dumnezeu nu poate fi descris in cuvinte omenesti. Isus insa are trup ceresc, ca al nostru, insa ranile cuielor se vad si acum in maini, pentru a fi o amintire vesnica a iubirii sale nemarginite.

Cetatea este luminata de slava lui Dumnezeu, nu de soare sau luna si aici niciodata nu va fi noapte. Undeva in partea de rasarit, este scaunul de domnie a lui Dumnezeu. Un scaun de aur, incrustat cu pietre pretioase si deasupra lui un curcubeu. In jurul scaunului de domnie sunt 24 de scaune de domnie, pe care stau 24 de batrani. Sunt imbracati in alb si cu corone de aur pe cap. Din scaunul de domnie curge un rau limpede ca cristalul, raul vietii. Pietrele din rau sunt margaritare. El traverseaza cetarea chiar prin mijlocul ei, unde este piata cetatii. Pe cele doua maluri ale raului, in mijlocul pietii cetatii, este pomul vietii cu un fruct ce isi schimba frecvent culoarea si forma.

Dumnezeu, Tatal nostru iubit, spune:
- Veniti binecuvantatii mei copii. Veniti! Este momentul sa fiti rasplatiti si sa va primiti coroanele.
Ne indreptam spre El .. cand.. dintr-o data am in fata ochilor camera mea. Nu-mi vine sa cred! A fost un vis, a fost doar un vis. Oh, atat de mult imi doresc sa ma intorc acolo.. Ce vis am avut.. Oh, abia astept ca visul sa devina realitate. . Cat e ceasul? Oh Doamne, voi intarsia la examen. De data asta nu visez.. am examen! Ma ridic din pat rapid si in 15 min deja zbor pe usa.. Alerg .. alerg.. insa cu gandul sunt .. la visul meu .. minunatul meu vis! Dar, stiu .. va veni si momentul cand visul meu se va implini!

duminică, 17 ianuarie 2010

La inceput de drum..

Dumnezeu ne-a rascumparat printr-un pret imens,insusi Fiul Sau preaiubit, urmeaza sa crestem de la stadiul de copil nestiutor la cel de fiu intelept si responsabil. Dumnezeu ne lasa sa-L cunoastem, ne descopera inima Lui, cucerindu-ne cu frumusetea Sa , iar apoi ne cheama sa slujim, ne da de lucru in Imparatia lui.
Daca am inteles chemarea la slujire, devenim persoane active, implicate, punem pret pe slujire si pe lucrul facut bine pentru Dumnezeu. Care este insa motorul care ne conduce si ce "intretine arderea"? Care e motivatia slujirii noastre?
-ne simtim pur si simplu bine sa facem ceva cu folos, ceva semnificatov pentru altii si pentru Domnul?
-slujim din inertie? Poate ne-am obisnuit cu asta.
-dintr-un simt al responsabilitatii puternic, ne tinem cu tarie de ce ne-am asumat?
-avem dorinta, sau poate ambitia de a duce la bun sfarsit lucrul inceput?
-credem ca putem sa castigam aprecierea si aplauzele lui Dumnezeu, sau al celor ce ne vad ori beneficiaza de slujirea noastra? (sigur, nu vom recunoaste public asta niciodata... )
Cand e vorba de abilitati si fapte extraordinare care au la baza orice altceva decat dragostea, Dumnezeu ne arata clar cum stau lucrurile:

"Chiar daca as vorbi in limbi omenesti si ingeresti, si n'as avea dragoste, sunt o arama sunatoare sau un chimval zanganitor. Si chiar daca as avea darul proorociei, si as cunoaste toate tainele si toata stiinta; chiar daca as avea toata credinta asa incat sa mut si muntii, si n'as avea dragoste, nu sunt nimic. Si chiar daca mi-as imparti toata averea pentru hrana saracilor, chiar daca mi-as da trupul sa fie ars, si n'as avea dragoste, nu-mi foloseste la nimic" 1 Corinteni 13:1-3

Cele enumerate aici nu sunt deloc de neglijat ca si realizari, insa iata, fara dragoste totul e doar zgomot si nimicnicie.
Haideti sa ne cercetam cu atentie inima, motivatiile si gandurile ascunse.Oricat de important si de eficient e ceea ce facem, daca la baza slujirii noastre nu e dragostea, totul este in zadar. Insa Dumnezeul dragostei e gata sa ne dea o inima noua, un duh nou si sa ne transforme viata si sujirea, facand sa abunde in dragoste curate si puternica, pentru Dumnezeu si pentru oameni.

scris de Vio

***
Astazi am citit aceasta meditatie, scrisa de o buna prietena de-a mea si m-am bucurat mult pentru ca a scris-o pe 17 ianuarie 2010, adica data cand am primit in mod oficial responsabilitatea si bucuria de a sluji ca administrator la Radio Torent Crestin.

M-a zidit sufleteste foarte mult meditatia ei, pentru ca trebuie mereu sa am in vedere care este morivatia slujirii mele. Si trebuie sa nu uit niciodata ca “Daca diavolul nu te poate impiedica sa slujesti, iti perverteste motivatia” (Lidia Schiopu). Stiu ca satan va incerca sa ma doboare si ma bucur de asta, pentru ca va fi semnul ca fac lucrarea pe care Dumnezeu vrea sa o fac.

"Sa nu uitati ca stacheta se ridica greu, dar poate cobori usor. Rugaciune, disponibilitate, excelenta: iata cateva ingrediente absolut necesare pentru binecuvantare." Acestea au fost cuvintele lui Mitrut in momentul in care fostul administrator, actualul supervizor la RTC, a preluat slujba de administrator, cuvinte pe care mi le-a dat ea mai departe la acest inceput de drum!

Tot ce imi doresc este sa va rugati pentru mine, pentru redactorii de la RTC si pentru lucrarea care se face acolo. Avem nevoie de rugaciune! Avem nevoie de intelepciune de la Dumnezeu, de indelunga rabdare si disponibilitate pentru lucrarea duhovniceasca la care am fost chemati. Domnul sa ne ajute sa fim biruitori in EL!

Mult har si binecuvantare!

vineri, 15 ianuarie 2010

Am ajuns sa traim ca niste roboti ..

Suntem atat de infasurati in traditii si obiceiuri,
in reguli si legi…
inchisi in normalitate atat de strans….
prea sclavi pentru frumusetea lumii create special pentru noi.
Am devenit orbi, pentru ca am privit mereu la mainile uscate si obosite,
spre picioarele murdare si hainele zdrentuite…
Ne-am obisnuit cu ridurile si ceasul legat de mana…
alergam printre ingeri si stele, fara sa-i observam, pentru ca mintea noastra se gandeste la ce vom face maine…
Nu am invatat sa traim clipa cu clipa.
Sa ascultam si apoi sa infaptuim…
Nu stim privi dincolo de forma.
Nu stim primi fara judecati,
nu stim iubi fara conditii.

Scris de Ligia Trîncă

joi, 14 ianuarie 2010

Cugetari de peste zi ..

Azi am avut parte de o zi grea. Am realizat inca o data in ce lume traim, o lume plina de necazuri, o lume in care cei mai multi alearga dupa bani si nu le pasa daca, incercand sa-si atinga un anume tel, calca pe toti din jur in picioare. Tot azi am realizat si ce mica e credinta mea de cele mai multe ori. Dumnezeu nu m-a parasit niciodata si totusi .. mica e credinta mea. Nu vreau sa mai fie asa!

As vrea sa am o credinta puternica, o credinta care sa-i atraga atentia lui Dumnezeu, o credinta ca a lui Avraam sau poate chiar mai mare ca a lui. As vrea sa nu ma mai las doborata de amaraciune si sa continui sa lupt, sa continui sa fiu o lumina. Sa nu ma las cuprinsa de manie sau suparare cand cineva vrea,intr-un fel sau altul, sa-mi faca rau. Vreau sa nu ma las cuprinsa de ingrijorare, ci sa ma incred in Domnul meu in orice clipa a vietii mele. Vreau sa iau decizii cu intepepciune de la El. Si vreau sa nu uit niciodata ca puterea lui Dumnezeu este cea care ma sustine, nu a mea!

miercuri, 13 ianuarie 2010

In intunericul acestei lumi, TU fii o lumina!



Keith Green spunea: ,, Lumea zace in intuneric, dar crestinii au adormit in lumina! " Sa ne gandim ca va fi o zi cand fiecare suflet va da socoteala pentru tot si daca noi nu le spunem celorlalti adevarul si nu le vorbim despre Hristos si darul ce ni-l ofera, ei nu au nicio sansa. Sa nu uitam ca cerul si pamantul vor trece, dar ce-am facut pentru Hristos ramane!

Decean - Maini curate

miercuri, 6 ianuarie 2010

Daniel - evreul credincios din groapa cu lei

De cate ori imi amintesc de Daniel, prizonierul evreu din Babilon, ma cuprind mai multe sentimente: uimire, teama, apreciere .. si asta pentru ca a fost cu adevarat un om fascinant, un om al lui Dumnezeu. Uimire si apreciere pentru ca s-a increzut in Dumnezeu cu toata inima lui si nu i-a pasat de leii din groapa si teama pentru ca realizez ca a mea credinta este atat de mica ..

Ma intreb mereu: mie mi-ar fi fost frica de o groapa cu lei?

Pe scurt, situatia a stat in felul urmator: Daniel, era un evreu prizonier in Babilon. Dar nu era un simplu prizonier, era un om care il slujea pe Dumnezeu cu toata inima lui. Imparatul Dariu a pus 3 capetenii peste imparatie, in numarul carora era si Daniel. In Daniel 6:3 ni se spune: ,,Daniel insa intrecea pe toate aceste capetenii si pe dregatori, pentru ca in el era un duh inalt; si imparatul se gandea sa-l puna peste toata imparatia." Evident ca acest lucru a atras invidia capeteniilor si dregatorilor si au cautat sa-l distruga. ,,Dar n-au putut sa gaseasca nimic, niciun lucru vrednic de mustrare, pentru ca el era credincios si nu se gasea nicio greseala la el si niciun rau." (Daniel 6:4) Asa ca au cautat punctul sensibil a lui Daniel si l-au gasit: Dumnezeul lui.
S-au dus la imparat si l-au convins sa dea o porunca: ,,oricine va inalta, in timp de 30 de zile, rugaciuni catre vreun dumnezeu sau catre vreun om, afara de tine, imparate, va fi aruncat in groapa cu lei." Porunca a fost si intarita prin semnatura imparatului, dupa legea Mezilor si Persilor, care odata data, ramanea neschimbata. Ce a facut Daniel cand a auzit de porunca imparatului? Raspunsul il gasim in Daniel 6:10: ,,Cand a aflat Daniel ca s-a iscalit porunca, a intrat in casa lui, unde ferestrele odaii de sus erau deschise inspre Ierusalim si de 3 ori pe zi ingenunchea, se ruga si lauda pe Dumnezeul lui, cum facea si mai inainte."
M-am gandit de multe ori, ce as fi facut eu in locul lui? Probabil m-as fi rugat, dar in ascuns, gandindu-ma ca Dumnezeu are nevoie de mine in viata, pentru a-l marturisi celor din jur. Sau probabil mi-ar fi fost foarte teama de lei, m-as fi rugat .. insa cu teama. Dar acum realizez ca era important ca Daniel sa treaca prin aceasta incercare pentru a demonstra existenta singurului Dumnezeu adevarat! Daniel a fost fara teama si plin de credinta in Dumnezeu.
Dusmanii nu au pierdut prilejul si l-au dat de gol la imparat. Si imparatul Dariu, desi tinea la Daniel nu avea incotro, nu putea schimba porunca data. Asa ca Daniel a fost aruncat in groapa cu lei, dar nu inainte ca imparatul sa-i spuna: ,,Dumnezeul tau, caruia necurmat Ii slujesti, sa te scape! Toata noaptea regele nu a dormit de grija pentru Daniel si in revarsatul zorilor a alergat la groapa,l-a strigat si a constatat ca era in viata. ,,Atunci imparatul s-a bucurat foarte mult si a poruncit sa scoata pe Daniel din groapa. Daniel a fost scos din groapa si nu s-a gasit nicio rana pe el, pentru ca avusese incredere in Dumnezeul sau." (Daniel6:23) Iar Dumnezeu nu dezamageste pe nimeni care se increde in el!
Oamenii care au vrut sa-l omoare pe Daniel au fost aruncati in groapa cu lei, impreuna cu familiile lor si ,,pana sa ajunga in fundul gropii, leii i-au si apucat si le-au faramitat oasele." Iata soarta celor ce se ating de copiii lui Dumnezeu.
Si iata rezultatul incercarii lui Daniel - imparatul Dariu a scris o scrisoare catre toate popoarele: ,,Poruncesc ca, in toata intinderea imparatiei mele, oamenii sa se teama si sa se infricoseze de Dumnezeul lui Daniel. Caci EL este Dumnezeu cel vesnic; imparatia lui nu se va nimici niciodata si stapanirea Lui nu va avea sfarsit. El izbaveste si mantuieste, El face semne si minuni in ceruri si pe pamant. El a izbavit pe Daniel din ghearele leilor." (Daniel6:26,27)
Daca noi slujim lui Dumnezeu cu credinta deplina, oamenii vor observa si vor aduce lauda lui Dumnezeu! Sa nu uitam ce mare Dumnezeu avem! Sa lasam teama si sa imbratisam credinta adevarata! Iar Dumnezeu nu ne va lasa singuri cu niciun chip!

marți, 5 ianuarie 2010

Tabloul


S-a intamplat ca intr-o zi, un ateu, prieten bun cu un crestin, sa-i faca o vizita prietenului sau. Acesta avea un tablou foarte frumos pe un perete. Si ateul a spus:
- Prietene, ce tablou frumos! Cine l-a pictat?
- Nimeni, intr-o zi m-am trezit acolo cu el pe perete. Nu stiu cine l-a facut, nici cum a ajuns acolo.
- Dar, nu se poate asa ceva. Nu se poate sa se fi pus singur pe perete; cineva l-a pictat si tu l-ai cumparat!
- Prietenul meu drag, daca tu crezi ca Universul si tot ce exista s-a nascut la intamplare, necreat de nimeni si sustii ca nu exista Dumnezeu, cum poti sa nu crezi ca acest tablou s-a facut singur si tot singur s-a pus pe perete?
Abia atunci a inteles ateul ce vroia de fapt crestinul sa-i demonstreze. Si a ramas fara cuvinte!

***

Daca cei care vad Universul acesta cu tot ce exista in el si cred ca nu exista un Creator inteligent care l-a plasmuit, atunci, cu siguranta, ei au nevoie de mai multa credinta decat crestinii, care cred in Dumnezeu ca si Creator a tot ce exista! Iar eu, nu am suficienta credinta ca sa fiu ateu!
Sunt coplesita de puterea, maretia si originalitatea Creatorului meu si caut sa ma bucur de tot ce a creat El ca sa ma faca fericita! Imaginile sunt o umbra a originalului, insa vreau sa va arat o foarte mica parte din creatia care demonstreaza existenta lui Dumnezeu!